Am ales să scriu una alta despre frunze, pt. că le-am întalnit des pe limba multora (nu la propriu, cel puţin nu prea des) şi bănuiesc că au ele ceva deosebit de le mentionează oamenii în conversaţii, poezii. Mai întâi, trebuie să recunoaştem că frunzele îşi schimbă culoarea. Bine, nu toate şi nu tot timpul. Unele rămân verzi. Majoritatea frunzelor însă, îmbătrânesc odată cu venirea toamnei, care le plesneşte cu rafale de vânt şi răcoare serioasă. Să ştim şi noi că se schimbă sezonul! Acuma multe se rezumă la biologie dar eu prefer să mă rezum la ce văd.
În funcţie de specia copacului, frunzele pot deveni roşii, portocalii, maro, galbene, sau combinaţii dintre astea. Arată frumos, mai ales în oraş când te plimbi cu cineva. Pe unii îi fascinează căderea frunzelor, pe alţii culoarea, sau amandouă! Ideea e că declanşează o scânteie a imaginaţiei iar pe caţiva dintre noi ne face să credem că putem fi poeţi. Măcar toamna asta. Numai că pentru simplul fapt că-ţi plac frunzele nu înseamnă că vei compune poezii grozave. Sunt care scriu "grozăvenii"...
Avem ceva in comun cu frunzele: îmbătrânim... Îmbătrânim în culori, în nuanţe, în vânt, în soare, în ploaie, în aşternut. E ceva ce nu depinde de noi. Bătrânii sunt parcă mai mult sau mai puţin ca nişte frunze, în bătaia vântului, în cădere liberă. Mai ales în societatea de azi. S-au desprins de tinereţe şi nu există cale de întoarcere... Mă opresc totuşi aici cu această comparaţie - sunt mai multe deosebiri.
Îmi place şi mie cum cad frunzele, ador să le văd în bătaia vântului, ba chiar să le atenuez căderea, îmi place să fiu bine îmbrăcat! Îmi place să calc pe ele, îmi place foşnetul lor, îmi place să trec cu viteza peste ele şi să le speriu, mai ales cu bicicleta (acuma nu mai am). Îmi plac uscate. Îmi plac alea galbene. Îmi plac alea mari.
Au până la urmă ceva deosebit... Aşa că nu staţi în casă! Ieşiţi afară şi priviţi copacii, prindeţi frunzele în cădere, călcaţi pe ele (fără aluzii la bătrâni) - n-o sa mai fie aici pentru mult timp, pana la anu'! Ne exprimăm prin ele câteodată, sunt o frumuseţe a naturii de care trebuie să ne bucurăm. Când v-aţi oprit ultima dată privirea asupra lor?
