Optimism

"Se însereazã. Am ales sã-mi las ochii hoinãrind spre culorile cerului. E doar luna pe cer. Singurã, înjumãtãţitã, împãrtãşindu-mi aceeaşi melancolie... Pare sã aibã nişte cicatrici antice, vizibile nouã, cei care ne holbãm la ea. Ca oameni, obişnuim uneori sã ne plângem aceleaşi rãni interioare, rãni deschise, supurânde, mereu neînţelese. Acolo sus, în strãlucirea sa, pot simţi un optimism celestru, greu de înţeles. Luna ştie cã mâine, jumãtãţii sale i se va adauga încã puţin, încă puţinã atenţie din partea soarelui. Mâine va fi mai rotundã, tot mai rotundã, pânã când... într-o zi, va revãrsa un fior mistic în ochii observatorilor (ce ar continua sã se holbeze). Va fi plinã, rasfãţatã pânã peste cap. Deocamdatã însã, cu o rãbdare de invidiat, îmi atrage atenţia ca un ceas de magician contemplând un plan diabolic. Fluieratul necontenit al greierilor îi oferã şi el un ambient ameţitor. Fruntea „cedeazã” treptat, îngrãmãdindu-mi ochii, la fel cum soarele deja aşternut dupã dealuri a coborât conştiincios. M-am gândit pentru o clipã sã aţipesc, mângâiat de mâna maternã a vântului." - fragment din "Jurnalul unei amintiri"